Închisoarea miroase a bani

Ultima descoperire – președintele CJ Mehedinți, pesedistul Adrian Duicu, tartorul, susțin procurorii, une rețele mafiote, care sugruma județul – nu este cu siguranță cea de pe urmă, potențialul de corupție în România fiind inepuizabil, iar cei mai expuși contaminării par a fi aleșii locali. Foști primari ai Clujului, Craiovei, Râmnicului Vâlcea (doi, unul după altul) Reșiței, Hunedoarei, Băii Mari, Agigei, Balșului, Snagovului, Jilavei etc sunt deja în pușcărie, lângă foștii șefi ai CJ Gorj, Botoșani (eliberat), Argeș ș.a. Exemplele prezentate sunt rezultatul unei documentări rapide, care omite comunele cu aleși după gratii, precum și pe edilii condamnați la închisoare cu suspendare, al căror număr este cel puțin egal cu al celorlalți. DNA îi anchetează, în prezent, pe președintele CJ Prahova și fiul deputat, pe șefi CJ Constanța și Mehedinți, pe primarul Bacăului, trimis astăzi în judecată, și pe cel al Constanței, săpând tot mai adânc, la nivelul localităților mici și găsind, uneori, conexiuni interesante cu personaje de la vârf. În Dolj, Olt și Mehedinți sunt cercetați 18 primari și viceprimari, iar în, Argeș, nu mai puțin de 28, aceștia din urmă fiind acuzați că au intrat în hora foloaselor necuvenite, condusă de șeful CJ Argeș, Constantin Nicolescu, și deputatul Mircea Drăghici, amândoi de la PSD.

Mânați de lăcomie, aleșii condamnați s-au așezat pe finanțele publice și le-au direcționat astfel, încât să-și umple sacii. Nicio clipă nu le-a fost frică de justiție, prejudicierea statului fiind, în România, o meserie rezervată celor mai alese personaje politice, iar pușcăria – un risc, la început, minor și apoi, asumat. Obișnuiți ca politicul să dicteze puterii judecătorești, mulți dintre aceștia nu au crezut în independența justiției și, măsurând serviciile aduse partidelor lor, se considerau protejați, puternici, de neatins. Când a donat PSD peste 80 la sută din venituri, păstrând nici o sută de euro pentru traiul bun al familiei, șefului CJ Mehedinți, Adrian Duicu, nu i-a păsat – presupunând că nu e, pur și simplu, prost – dacă cineva îi citește declarația de avere și îi pune la îndoială corectitudinea. În tovărășie de interese cu șeful poliției și alte opt notabilități locale, domnul „Taxă pe urare” s-a crezut un mic dumnezeu, pe care nu puteau să-l judece „sfinții”. Dincolo însă de desconsiderarea justiției și sentimentul de siguranță creată de puterea politică, există un alt motiv pentru care aleșii se mânjesc atât de ușor: merită. Fac cel mult 3-4 ani de pușcărie, dar ei și copiii lor sunt aranjați pe viață. Pentru comparație, fostul primar al Detroit, Kwame Kilpatrick, a primit 28 de ani de închisoare, o pedeapsă – spunea procurorul Barbara McQuade – menită să-i descurajeze pe alți oficiali să fure poporul și să atragă servitori cinstiți ai statului. La noi, dimpotrivă, primesc încurajări, prin Coduri Penale mai blânde și legi care să-i grațiaze. De aceea, până și închisoarea le miroase a bani.